Articole Populare

Unui bătrân îi era rușine să ceară ajutor. Iar această femeie nu l-a ignorat.

Eroina acestei istorii este Lisa Lemming Jackson din statul Georgia, SUA. Ea nu a săvârșit vreo faptă eroică, însă cazul, despre care a povestit pe pagina sa de Facebook, a provocat o avalanșă de emoții din partea cititorilor din întreaga lume. Decideți singuri, dacă această istorie este deosebită.

Totul s-a întâmplat într-un supermarket local, în care Lisa își făcea cumpărăturile. Trecând printre rafturi, ea a văzut un bătrân, care stătea pe un cărucior destinat produselor cu greutate mare. Privirile lor s-au intersectat.

Întorcându-se acasă, Lisa a scris:

„Astăzi am stat două ore în supermarket împreună cu un bărbat vârstnic. Totul a început de la faptul că privirile noastre s-au intersectat și eu i-am zâmbit. Însă felul, în care mă privea, când treceam pe lângă el… Am înțeles că avea nevoie de ajutor. Chiar atunci bărbatul a izbucnit în lacrimi! El mi-a spus: „Sufăr de cancer colo-rectal și mi s-a întâmplat ceva foarte rușinos și neplăcut… Dacă mă voi ridica, toți vor vedea… Ce să fac?

e4beb85bc9092016f3e7e560d8b6d8a8-450x800

Bărbatul plângea de rușine. El încerca să-și păstreze demnitatea. Aproape că începusem și eu să plâng. Am fost observați de angajații magazinului. Înțelegând repede situația, ei au adus șervețele umede, lenjerie și haine curate și într-un mod cât mai discret l-au dus pe bătrân în camera de baie a angajaților. Tot drumul el a continuat să plângă și să-și ceară scuze. El spunea că trebuie să ajungă cât mai repede acasă, pentru că soția lui rămăsese singură.

Când a ieșit din camera de baie, l-am condus spre ieșire. Și o minune! Angajații magazinului deja îi împachetaseră toate cumpărăturile și refuzau să ia banii pentru ele! Bătrânul pur și simplu se îneca în lacrimi. El spunea că a luptat în Vietnam și Coreea, și că întotdeauna și-a iubit țara. Doar că până în acel moment considera că aceasta a uitat de el. Eu nu-mi mai puteam stăpâni lacrimile. I-am povestit despre temerile și grijile mele… Sfaturile lui erau foarte înțelepte. Am discutat despre faptul că oamenii, probabil, sunt încă capabili să aibă grijă unii de alții, pentru că astăzi ambii ne-am convins de acest lucru. Și eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest memento!”

Ne-am obișnuit să nu ne mai privim unii pe alții, fiindu-ne frică să nu ne abatem de la ritmul nostru obișnuit de viață. Însă uneori, oprindu-ne și hotărându-ne să vorbim cu un necunoscut, putem afla multe chiar și despre noi înșine.

.

Autor text: Perfect Media